Echipajul feminin de 8+1 are ca obiectiv apărarea titlului european la sfârşitul acestei săptămâni. Pregătirea canotoarelor s-a desfăşurat la Snagov, în zori de zi, pentru a evita şalupele oamenilor bogaţi din zonă. Canotoarele au avut parte de susţinerea campioanelor olimpice şi mondiale Elisabeta Lipă şi Doina Ignat, care au venit să le urmărească la ultimele antrenamente.
Începutul toamnei, calendaristic, a adus vreme răcoroasă în România. Spre nemulţumirea celor ce abia aşteptau week-end-ul pentru a mai da o fugă pe Litoral. Nu şi a componenţilor lotului olimpic de canotaj, care, chiar dacă nu iubesc vântul şi ploaia, au putut scăpa, în sfârşit, de şalupele ce le perturbau antrenamentele pe lacul Snagov.
Un an de cantonamente şi concursuri
Aflaţi în pregătirea Campionatului European care va avea loc în Portugalia (Montemor-o-Velho, 10-12 septembrie), sportivii din această dificilă disciplină academică nu şi-au dat peste cap programul zilnic de pregătire chiar dacă "micul război" cu marinarii de apă dulce s-a întrerupt, pentru moment. Conform obiceiului, în prima zi de septembrie, canotorii s-au îndreptat pe la ora 7.00 dimineaţa spre hangarul în care îşi ţin ambarcaţiunile şi, după o pregătire minuţioasă - sportivii au făcut obişnuita încălzire, iar apoi au lansat bărcile pe apă - au ieşit în larg pentru un tur de pistă cu vânt ajutător.
Prin statură, dar mai ales prin performanţe (este campioană europeană en-titre şi a obţinut medalia de argint la ultima ediţie a CM), ambarcaţiunea de 8+1 a fetelor deţine, în continuare, statutul de „navă amiral" a flotilei noastre. Încurajate de campioanele olimpice şi mondiale Elisabeta Lipă şi Doina Ignat, supervizate de antrenorul coordonator Mircea Roman, urmaşele generaţiei de aur şi-au făcut treaba conştiincios deşi vântul sufla în rafale, iar temperatura era nefiresc de scăzută (puţin peste 10 grade Celsius) pentru această perioadă a anului. „Noi ieşim pe lac indiferent de vreme. Am făcut-o şi ieri (n.r. - marţi), pe ploaie", ne spune unul dintre oamenii care, din umbră, veghează ca antrenamentul să decurgă fără incidente.
Necazurile nu ocolesc însă lotul. Pe la jumătatea pistei, o vâslă a echipajului feminin de patru cedează. Echipajul revine pe ţărm, remediază problema, şi reface traseul. Canotoarele sunt concentrate, iar feţele lor nu trădează oboseala. Aceasta însă există. „Sunt în cantonament din noiembrie trecut. Este un an lung, neobişnuit pentru canotaj. În noiembrie, vor participa la Mondialele din Noua Zeelandă, iar apoi vor avea o scurtă pauză pentru că anul viitor va fi extrem de important, urmând a se decide cine merge la Jocurile Olimpice de la Londra", ne spune Elisabeta Lipă, preşedintele Federaţiei Române de Canotaj.
Timpul liber e folosit pentru refacere
La sfârşitul unei alergări de o oră prin pădurea din vecinătate, Camelia Lupaşcu (24 de ani) recunoaşte că nu-i tocmai confortabil să-ţi petreci atâta timp departe de casă, de rude şi de prieteni. „Vom avea o vacanţă scurtă după Mondiale, apoi ne vom întoarce în cantonament. Vor veni Sărbătorile de iarnă, iar după alte şi alte antrenamente. Este dificil să faci canotaj în România.
Unele fete, de pildă, nici nu sunt angajate. Trăiesc doar din indemnizaţie. Este greu, mai ales că unele dintre noi s-au şi căsătorit. Altele au şi copii. Nu-i simplu să fii soţie sau mamă de week-end, însă când îţi doreşti să faci ceva, rezişti şi mergi mai departe", ne-a mărturisit cea care anul trecut, alături de Nicoleta Albu, a câştigat argintul la CM şi titlul european în proba de dublu rame.
Eniko Barabas-Mironcic speră ca ea şi colegele sale să-şi apere titlul continental câştigat în 2009 şi să obţină din nou o clasare pe podium la Mondiale. Cât priveşte timpul liber acesta se leagă tot de Baza Nouă de la Snagov, ieşirile în Bucureşti fiind rare, numai în week-end.
„Avem program administrativ, iar seara masaj şi refacere. Ne uităm la televizor, stăm pe internet, citim. Unele fete sunt studente, altele au terminat". Întrebată dacă merită să faci canotaj, din punct de vedere financiar, sportiva originară din Reghin a oftat, după care a răspuns: „E dificil. Nu ne comparăm cu cât se câştigă în alte ţări. Câteva dintre noi (n.r. - cele care au luat medalii) am reuşit să ne luăm un apartament. Merită să faci canotaj, însă sacrificiile sunt mari", a concluzionat Eniko.
Baza de selecţie e limitată
Antrenor coordonator al lotului olimpic feminin de canotaj, Mircea Roman (foto stânga) a prezentat obiectivele propuse pentru următoarele luni: "Mai avem opt cicluri până la Mondialele din Noua Zeelandă. Vineri începe Campionatul European, la care ne-am propus două medalii de aur. Pe continent am fost cei mai buni şi sperăm să rămânem. Fiind un an competiţional lung, am decis să participăm doar la o singură etapă de Cupa Mondială, la München, unde am şi câştigat cu barca de opt. Fetele sunt tinere, dornice de afirmare, de a continua ceea ce a realizat generaţia de aur". Antrenorul coordonator regretă că baza de selecţie este încă limitată şi deplânge faptul că nu există nicio pistă modernă de canotaj în România.
" La Europene sperăm să facem o cursă reuşită şi atunci medalia de aur va fi a noastră. "
Eniko Mironcic campioană europeană la 8+1
Eniko Mironcic campioană europeană la 8+1
„Am venit să-mi fac un viitor aici"
Componentă a echipajului de dublu categorie uşoară, Simona Avădanei (19 ani) face canotaj de patru ani şi jumătate. "Am fost selecţionată la şcoală, în Botoşani. Mulţi canotori vin din Moldova. E o zonă mai săracă a ţării şi mulţi oameni încearcă să-şi caute un rost în altă parte. Părinţii mă susţin pentru că ştiu că am venit să-mi fac un viitor aici", ne spune stelista, care, luna trecută, a câştigat titlul naţional la simplu şi la patru vâsle open. Simona nu este angajată, fiind elevă la Liceul Sportiv din Snagov.
Text şi foto: Marian-Valentin BURLACU / ADEVĂRUL
