Spre deosebire de noi, britanicii au un cult pentru trecut. Din acest motiv, Londra este împânzită de clădiri vechi. Nici cele noi nu sunt ridicate la întâmplare. Construit pentru a celebra intrarea în noul mileniu, ”Millennium Dome” nu a fost demolat, așa cum se credea inițial. El a fost reamanejat, iar acum poartă unele unui operator de telefonie mobilă. În 2009, acolo s-a disputat Campionatul Mondial de gimnastică, iar anul viitor va fi gazda unor întreceri olimpice.
REZUMAT EPISOD PRECEDENT: M-am aflat la Londra, weekend-ul trecut, pentru maraton. Și cu două zile înainte, am mers în Greenwich pentru a studia traseul. Am văzut Parcul Regal, în care se află Observatorul și locul prin care trece meridianul 0. Cu toate că era abia vineri, o mulțime de oameni ieșise deja la iarbă verde.
De pe colina pe care se află Observatorul Regal se văd multe dintre obiectivele turistice ale Londrei. Vedem în depărtare Tower Bridge, dar și Canary Wharf, cartierul de afaceri ale cărui clădiri domină partea sud-vestică a metropolei. Vremea este caldă la Londra. Sunt cam 18 grade Celsius, în condițiile în care media pentru aprilie este cu patru grade mai mică.
Observatorul este închis, însă pe la porțile sale se agită destul de multă lume care ar dori să-l viziteze. O sun pe Gabriela Szabo, care participă la Congresul Asociației Europene de Atletism. Îmi spune că a fost aleasă în Consiliul Executiv și o felicit. Pleacă să viziteze Stadionul Olimpic din Londra și, din păcate, nu pot ajunge atât de rapid în zona Parlamentului pentru a filma un interviu. Campioana olimpică se scuză și îmi spune că nu va veni nici la sosirea în Maratonul Londrei, așa cum intenționase. ”Noi, cei aleși în Consiliul Executiv, vom avea prima ședință chiar duminică dimineață”.
Mă consolez cu gândul că nu pot fi în două locuri în același timp. Și îmi amintesc că Napoleon I a fost învins din același motiv. Trimiterea nu este întâmplătoare, pentru că am coborât colina și am ajuns în fața Muzeului Național de Marină, cel mai mare din Marea Britanie și, totodată, din lume. El se află în Casa Reginei (Queen's House), care a fost ridicată între 1614 și 1617, fiind una dintre cele mai importante construcții din Insulă, și în Old Royal Naval College, devenit Greenwich Hospital. Înconjurt de mare, Regatul Unit a acordat dintotdeauna o mare atenție marinei. Deloc întâmplător, Anglia nu a fost cucerită niciodată, iar de aici au plecat celebrii navigatori.
Zona este împânzită de câteva străzi care poartă numele Trafalgar, de la bătălia în care britanicii au distrus flota franceză a lui Napoleon I, făcând imposibilă invazia pe care o plînuia împăratul. Chiar lângă Tamisa se află o tavernă ce poartă același nume, iar pe terasa acestuia se află o statuie a Amiralului Nelson, eroul aceleiași bătălii. Pe Trafalgar Road aveau să treacă duminică și maratoniștii.
Cu un autobuz roșu, cu etaj, specific Londrei, mă îndrept spre North Greenwich. Nu o fac întâmplător. Acolo se află O2 Arena, sala cu 23.000 de locuri care a fost amenajată în Millennium Dome, construcția prin care britanicii au celebrat în 31 decembrie 1999 trecerea în noul milenium. Ea este una dintre cele mai mari săli din Marea Britanie și din lume, putând fi comparată cu Evening News Arena din Manchester sau Belgrad Arena. Gazdă a Campionatului Mondial de gimnastică, în toamna lui 2009, sala va găzdui întreceri și la Jocurile Olimpice de anul viitor.
O2 Arena face parte dintr-un complex arhitectonic, amenajat în Peninsula Greenwich. Zona este în continuă dezvoltare. Undeva, în apropiere, observ câteva blocuri colorate țipător. În dreptul lor, pe Tamisa, la mal, sunt ancorate câteva vase de agrement, cu un catarg, sau bărci cu motor. De altfel, la O2 Arena se poate ajunge fie pe uscat, cu metroul sau autobuzul, fie pe apă, cu vaporașul. La intrarea în sală, turiștii sunt controlați la fel ca la îmbarcarea într-un avion.
Renunț la ideea de a vizita Domul și mă îndrept spre ponton, pentru a mă îmbarca pe vaporașul ce mă va duce tocmai în partea opusă a Londrei. Croaziera pe Tamisa nu mă costă nimic în plus - am abonamentul de 40 de lire ce-mi permite să folosesc orice mijloc de transport în comun timp de o săptămână.
REZUMAT EPISOD PRECEDENT: M-am aflat la Londra, weekend-ul trecut, pentru maraton. Și cu două zile înainte, am mers în Greenwich pentru a studia traseul. Am văzut Parcul Regal, în care se află Observatorul și locul prin care trece meridianul 0. Cu toate că era abia vineri, o mulțime de oameni ieșise deja la iarbă verde.
De pe colina pe care se află Observatorul Regal se văd multe dintre obiectivele turistice ale Londrei. Vedem în depărtare Tower Bridge, dar și Canary Wharf, cartierul de afaceri ale cărui clădiri domină partea sud-vestică a metropolei. Vremea este caldă la Londra. Sunt cam 18 grade Celsius, în condițiile în care media pentru aprilie este cu patru grade mai mică.
Observatorul este închis, însă pe la porțile sale se agită destul de multă lume care ar dori să-l viziteze. O sun pe Gabriela Szabo, care participă la Congresul Asociației Europene de Atletism. Îmi spune că a fost aleasă în Consiliul Executiv și o felicit. Pleacă să viziteze Stadionul Olimpic din Londra și, din păcate, nu pot ajunge atât de rapid în zona Parlamentului pentru a filma un interviu. Campioana olimpică se scuză și îmi spune că nu va veni nici la sosirea în Maratonul Londrei, așa cum intenționase. ”Noi, cei aleși în Consiliul Executiv, vom avea prima ședință chiar duminică dimineață”.
Mă consolez cu gândul că nu pot fi în două locuri în același timp. Și îmi amintesc că Napoleon I a fost învins din același motiv. Trimiterea nu este întâmplătoare, pentru că am coborât colina și am ajuns în fața Muzeului Național de Marină, cel mai mare din Marea Britanie și, totodată, din lume. El se află în Casa Reginei (Queen's House), care a fost ridicată între 1614 și 1617, fiind una dintre cele mai importante construcții din Insulă, și în Old Royal Naval College, devenit Greenwich Hospital. Înconjurt de mare, Regatul Unit a acordat dintotdeauna o mare atenție marinei. Deloc întâmplător, Anglia nu a fost cucerită niciodată, iar de aici au plecat celebrii navigatori.
Zona este împânzită de câteva străzi care poartă numele Trafalgar, de la bătălia în care britanicii au distrus flota franceză a lui Napoleon I, făcând imposibilă invazia pe care o plînuia împăratul. Chiar lângă Tamisa se află o tavernă ce poartă același nume, iar pe terasa acestuia se află o statuie a Amiralului Nelson, eroul aceleiași bătălii. Pe Trafalgar Road aveau să treacă duminică și maratoniștii.
Cu un autobuz roșu, cu etaj, specific Londrei, mă îndrept spre North Greenwich. Nu o fac întâmplător. Acolo se află O2 Arena, sala cu 23.000 de locuri care a fost amenajată în Millennium Dome, construcția prin care britanicii au celebrat în 31 decembrie 1999 trecerea în noul milenium. Ea este una dintre cele mai mari săli din Marea Britanie și din lume, putând fi comparată cu Evening News Arena din Manchester sau Belgrad Arena. Gazdă a Campionatului Mondial de gimnastică, în toamna lui 2009, sala va găzdui întreceri și la Jocurile Olimpice de anul viitor.
O2 Arena face parte dintr-un complex arhitectonic, amenajat în Peninsula Greenwich. Zona este în continuă dezvoltare. Undeva, în apropiere, observ câteva blocuri colorate țipător. În dreptul lor, pe Tamisa, la mal, sunt ancorate câteva vase de agrement, cu un catarg, sau bărci cu motor. De altfel, la O2 Arena se poate ajunge fie pe uscat, cu metroul sau autobuzul, fie pe apă, cu vaporașul. La intrarea în sală, turiștii sunt controlați la fel ca la îmbarcarea într-un avion.
Renunț la ideea de a vizita Domul și mă îndrept spre ponton, pentru a mă îmbarca pe vaporașul ce mă va duce tocmai în partea opusă a Londrei. Croaziera pe Tamisa nu mă costă nimic în plus - am abonamentul de 40 de lire ce-mi permite să folosesc orice mijloc de transport în comun timp de o săptămână.
Text și foto: Marian-Valentin BURLACU / ADEVĂRUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu