Timp de câteva zile, am colindat prin Londra, orașul care, în 2012, va găzdui Jocurile Olimpice de vară. Am adunat impresii, am văzut locuri și oameni, am suprins imagini foto și am filmat ceea ce mi s-a părut a fi mai interesant. În Greenwich am ajuns pentru a studia traseul maratonului care a fost alergat duminică, de circa 36.000 de oameni.
Atunci când ai ajuns în Londra, unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci este să-ți iei un abonament pe mijloacele de transport. Cea mai convenabilă variantă, pentru o săptămână, costă 40 de lire (circa 180 RON). E scump, într-adevăr, comparativ cu ceea ce este la noi, însă acest abonament îți permite să circuli cu metroul pe toate cele 6 zone, cu trenul, spre periferie, cu autobuzele, dar și cu vaporul, pe Tamisa. Dacă ar fi să-ți iei permis doar pentru zona 1, aflată în centrul metropolei, atunci ai scoate din buzunar 20 de lire. Cum aveam de mers dintr-o parte în cealaltă a Londrei, la maraton, am ales varianta mai scumpă, dar care îmi permitea o libertate de mișcare mai mare.
Nu-mi mai amintesc exact unde am schimbat metroul cu trenul pentru a ajunge în Greenwich. Știu doar că am mers cam o oră, venind dinspre vest spre sud. Și că am coborât din tren, ale cărui vagoane nu diferă prea mult de cele de metro - sunt vopsite cu albastru, nu cu roșu -, în stația Maze Hill.
Greenwich nu se află, propriu-zis, în Londra, ci este o localitate distinctă în sudul capitalei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. De la această așezare a luat numele și districtul londonez care cuprinde, totodată, și alte orășele precum Charlton, Eltham, Plumstead, Thamesmead și Woolwich. Nu-ți dai seama, însă, când mergi cu trenul că ai ieșit din Londra, trecerea făcându-se cam la fel ca atunci când părăsești Bucureștiul pentru a intra în Voluntari sau în Pipera.
Chiar lângă stația Maze Hill se află Parcul Regal, locul de unde duminica trecută s-a dat startul în Virgin London Marathon. Privesc harta acestei grădini aflată chiar la una dintre intrări (de fapt, la toate intrările), iar apoi pășesc pe alee. Cu toate că este zi de vineri, pe la prânz, londonezii au ieșit deja la iarbă verde. Sunt peste tot, inclusiv pe peluză. Nicidecum în grupuri de câte trei, așa cum s-a hotărât recent că avem voie noi, în Herăstrău sau în Cișmigiu. Sunt adulți, dar și mulți copii. Unii dintre ei merg pe biciclete. Alții aleargă sau își plimbă câinii. Și, ceea ce e șocant pentru cineva venit din România, nu vezi pe nicăieri hârtii...
Ca multe alte locuri din sau de lângă Londra, și Greenwich are o istorie aparte, istorie pe care o afli ușor de pe afișele care împânzesc locul. În Royal Park, începând din secolul al XV-lea, s-a aflat Palatul Regal. Iar acolo s-au născut numeroși membri ai dinastiei Tudorilor - pe listă se află Henri al VIII-lea și Elisabeta I. În timpul Războiului Civil Englez (1641-1649), palatul a fost avariat destul de serios - el a fost reconstruit sub numele Royal Naval Hospital for Sailors (Spitalul Naval Regal pentru Marinari) de Sir Christopher Wren și Nicholas Hawksmoor. Îm 1873, clădirea și-a schimbat destinația, devenind Royal Naval College, iar în 1998 a fost pusă sub jurisdicția Fundației Greenwich.
Interesul turistic pentru aceste locuri a apărut în secolul al VII-lea. Iar turistul, indiferent de unde ar fi el, are ce vizita. Lângă Parcul Regal, spre Maze Hill, se află Castelul Vanbrugh. În zona centrală, de pe o colină, Observatorul Regal domină locul - Ora Medie de la Greenwich (Greenwich Mean Team) a fost calculată aici, iar din secolul al XIX a devenit referință pentru fusele orare, înainte de a fi înlocuită cu Timpul Universal Coordonat (UTC), care însă a păstrat ca origine acest fus. Observatorul a fost creat în 22 iunie 1675, la ordinul regelui Charles al II-lea - atunci a apărut și ”postul” de astonom regal. Partea din clădire care era folosită pentru studierea cerului și perfecționarea artei navigației a fost denumită Flamsteed House, după numele primului director, John Flamsteed. Ea a fost gțndită de arhitectul Sir Christopher Wren. Observatorul a fost prima construcție ridicată special în Anglia în scopuri pur științifice. Acum, acolo se află un muzeu de astronomie și navigație. Iar în 2005, Observatorul a fost reamenajat (operațiunea a costat 15 milioane de lire sterline) dispunând acum de un nou planetarium.
La Greenwich se mai află și două vase cu pânze care au străbătut oceanele în diverse perioade: ”Cutty Sark”, care a servit la comerțul cu ceai între China, Noua Zeelandă și Regatul Unit, în secolul XIX, și ”Gipsy Month IV”, un velier la bordul căruia Francis Chichester a făcut în 1966, primul înconjur al lumii ”en solitaire”. Prima navă, construită în 1869, a fost afectată serios de un incendiu suspect în 21 mai 2007. Noroc că, fiind în renovară, o mare parte din piesele de la bord și mobilier se aflau atunci într-un depozit - oricum, însă, costurile restaurării velierului cu trei catarge au crescut de la 25 la 35 milioane de lire sterline.
Zona nu impresionează însă doar prin clădiri, ci și prin vegetație și faună. Mulți copaci seculari împânzesc parcul, iar veverițele n-au nicio reținere în a veni spre tine, la nici un metru. Oarecum surprinzător, pe lângă porumbei, mierle, grauri și ciori, într-un copac în care n-au dat încă frunzele am zărit un papagal. Nu este singurul, iar localnicii au găsit și o explicație pentru această apariție neobișnuită: se pare că în timp ce se producea un film, în Londra. o cușcă nu a fost închisă, iar din ea au scăpat câteva zeci de exemplare din această specie de pasăre care trăiește mult mai în sud.
Atunci când ai ajuns în Londra, unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci este să-ți iei un abonament pe mijloacele de transport. Cea mai convenabilă variantă, pentru o săptămână, costă 40 de lire (circa 180 RON). E scump, într-adevăr, comparativ cu ceea ce este la noi, însă acest abonament îți permite să circuli cu metroul pe toate cele 6 zone, cu trenul, spre periferie, cu autobuzele, dar și cu vaporul, pe Tamisa. Dacă ar fi să-ți iei permis doar pentru zona 1, aflată în centrul metropolei, atunci ai scoate din buzunar 20 de lire. Cum aveam de mers dintr-o parte în cealaltă a Londrei, la maraton, am ales varianta mai scumpă, dar care îmi permitea o libertate de mișcare mai mare.
Nu-mi mai amintesc exact unde am schimbat metroul cu trenul pentru a ajunge în Greenwich. Știu doar că am mers cam o oră, venind dinspre vest spre sud. Și că am coborât din tren, ale cărui vagoane nu diferă prea mult de cele de metro - sunt vopsite cu albastru, nu cu roșu -, în stația Maze Hill.
Greenwich nu se află, propriu-zis, în Londra, ci este o localitate distinctă în sudul capitalei Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. De la această așezare a luat numele și districtul londonez care cuprinde, totodată, și alte orășele precum Charlton, Eltham, Plumstead, Thamesmead și Woolwich. Nu-ți dai seama, însă, când mergi cu trenul că ai ieșit din Londra, trecerea făcându-se cam la fel ca atunci când părăsești Bucureștiul pentru a intra în Voluntari sau în Pipera.
Chiar lângă stația Maze Hill se află Parcul Regal, locul de unde duminica trecută s-a dat startul în Virgin London Marathon. Privesc harta acestei grădini aflată chiar la una dintre intrări (de fapt, la toate intrările), iar apoi pășesc pe alee. Cu toate că este zi de vineri, pe la prânz, londonezii au ieșit deja la iarbă verde. Sunt peste tot, inclusiv pe peluză. Nicidecum în grupuri de câte trei, așa cum s-a hotărât recent că avem voie noi, în Herăstrău sau în Cișmigiu. Sunt adulți, dar și mulți copii. Unii dintre ei merg pe biciclete. Alții aleargă sau își plimbă câinii. Și, ceea ce e șocant pentru cineva venit din România, nu vezi pe nicăieri hârtii...
Ca multe alte locuri din sau de lângă Londra, și Greenwich are o istorie aparte, istorie pe care o afli ușor de pe afișele care împânzesc locul. În Royal Park, începând din secolul al XV-lea, s-a aflat Palatul Regal. Iar acolo s-au născut numeroși membri ai dinastiei Tudorilor - pe listă se află Henri al VIII-lea și Elisabeta I. În timpul Războiului Civil Englez (1641-1649), palatul a fost avariat destul de serios - el a fost reconstruit sub numele Royal Naval Hospital for Sailors (Spitalul Naval Regal pentru Marinari) de Sir Christopher Wren și Nicholas Hawksmoor. Îm 1873, clădirea și-a schimbat destinația, devenind Royal Naval College, iar în 1998 a fost pusă sub jurisdicția Fundației Greenwich.
Interesul turistic pentru aceste locuri a apărut în secolul al VII-lea. Iar turistul, indiferent de unde ar fi el, are ce vizita. Lângă Parcul Regal, spre Maze Hill, se află Castelul Vanbrugh. În zona centrală, de pe o colină, Observatorul Regal domină locul - Ora Medie de la Greenwich (Greenwich Mean Team) a fost calculată aici, iar din secolul al XIX a devenit referință pentru fusele orare, înainte de a fi înlocuită cu Timpul Universal Coordonat (UTC), care însă a păstrat ca origine acest fus. Observatorul a fost creat în 22 iunie 1675, la ordinul regelui Charles al II-lea - atunci a apărut și ”postul” de astonom regal. Partea din clădire care era folosită pentru studierea cerului și perfecționarea artei navigației a fost denumită Flamsteed House, după numele primului director, John Flamsteed. Ea a fost gțndită de arhitectul Sir Christopher Wren. Observatorul a fost prima construcție ridicată special în Anglia în scopuri pur științifice. Acum, acolo se află un muzeu de astronomie și navigație. Iar în 2005, Observatorul a fost reamenajat (operațiunea a costat 15 milioane de lire sterline) dispunând acum de un nou planetarium.
La Greenwich se mai află și două vase cu pânze care au străbătut oceanele în diverse perioade: ”Cutty Sark”, care a servit la comerțul cu ceai între China, Noua Zeelandă și Regatul Unit, în secolul XIX, și ”Gipsy Month IV”, un velier la bordul căruia Francis Chichester a făcut în 1966, primul înconjur al lumii ”en solitaire”. Prima navă, construită în 1869, a fost afectată serios de un incendiu suspect în 21 mai 2007. Noroc că, fiind în renovară, o mare parte din piesele de la bord și mobilier se aflau atunci într-un depozit - oricum, însă, costurile restaurării velierului cu trei catarge au crescut de la 25 la 35 milioane de lire sterline.
Zona nu impresionează însă doar prin clădiri, ci și prin vegetație și faună. Mulți copaci seculari împânzesc parcul, iar veverițele n-au nicio reținere în a veni spre tine, la nici un metru. Oarecum surprinzător, pe lângă porumbei, mierle, grauri și ciori, într-un copac în care n-au dat încă frunzele am zărit un papagal. Nu este singurul, iar localnicii au găsit și o explicație pentru această apariție neobișnuită: se pare că în timp ce se producea un film, în Londra. o cușcă nu a fost închisă, iar din ea au scăpat câteva zeci de exemplare din această specie de pasăre care trăiește mult mai în sud.
Text și foto: Marian-Valentin BURLACU / ADEVĂRUL
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu